sâmbătă, 3 februarie 2018

Psaltirea (Sibiu 1841)

Același client care mi-a trimis coligatul Ceaslov-Psaltire tipărite de Klozius la Sibiu mi-a trimis pentru recondiționare o psaltire identică, dar completă, și în stare mult mai bună decât cea fragmentară lucrată anterior. 

De moment ce mi-a acordat permisiunea, am profitat de ocazia de a avea foile desfăcute și le-am scanat, procesat și pus pe blogul Ilustrații Vechi Românești. 


Legătura în care a venit la mine Psaltirea era destul de simplă la prima vedere iar sarcina era destul de ușoară, foile în stare bună iar volumul complet. Doar câteva probleme prezenta volumul, anume...



...cotorul fusese distrus și atașat un altul, destul de rudimentar, dintr-o piele nouă care nu se potrivea deloc cu cea veche, cheotorile erau prezente doar pe jumătate (curelușele lipseau, fiind rupte, nu desprinse cu totul), 

Părțile fixe ale încuietorilor străpunseseră pielea originală, tăblițele prezentau urme de viermi care mâncaseră prin piele și prin lemn, primul și ultimul fascicul necesitau restaurare iar fix în mijlocul volumului existau câteva foi rupte și prinse cu scotch transparent. 

Așadar, am purces la desfacerea totală a volumului, filă cu filă și coperta în întregime. Am păstrat pielea originală pentru cercetari ulterioare dar am refăcut coperta nouă cu atât de mult material vechi cât am putut păstra, anume tăblițele de lemn și închizători. Tăblițele au fost curățate bine și golurile cauzate de insecte și celelalte accidente au fost umplute și finisate, iar închizătorile de alamă au fost curățate de oxizi și îndreptate, pentru a nu mai perfora pielea.  
Am realizat din alamă de aceeași grosime închizători noi, prinse în cuie în curelușe din aceeași piele. 


După desfacere, am realizat că restaurarea este cu mult mai vastă, din cele 70-80 de file fiind necesară completarea și repararea a cel puțin o treime, plus forzațurile manuscrise desfăcute cu grijă, remontate și cusute cu blocul de file.  Am examinat ce rămăsese din vechea cusătură (care fusese prinsă de același legător amator de coperti pe sub pielea nouă cu elastic...) și am recostituit-o, cosând foile după aceeași metode, pe sfori de cânepă semi-îngropate cu buclă întoarsă. 

 

Coperta nouă a fost montată cu tăblițele originale, cu piele de vițel adusă la o culoare cât mai apropiată practicilor epocii. 


După montarea cheotorilor și curelușelor am operat decorarea, în auriu și timbru sec. 

Am folosit același medalion cu Răstignirea ca la Psaltirea anterioară, mult mai potrivită decât crucea catolică folosită pe coperta inițială. 







..și obișnuitul filmuleț final: 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu