vineri, 6 octombrie 2017

Restaurare: Acatistul Maicii Domnului

Această carte face parte din același lot ca și Psaltirea de la Brașov făcută cu ceva vreme în urmă, însă din păcate, fiind lipsit pagina de titlu (dimpreună cu câteva de la început), nu am reușit să o identific. (Promit să rezolv și acest aspect). 

Clientul a dorit înlocuirea legăturii în care se prezenta (oricum târzie) și restauratrea blocului de carte într-o copertă de piele, însă nepatinată. 
Volumul fusese legat de cel puțin două ori înaintea intervenției mele, ultima dată fie în mănăstire, fie de un legător amator sau prost plătit: învelitoarea era compusă dintr-un carton subțire, brun, acoperit cu o pânză gri-albastră lăcuită și cu un cotor de pânză tare, întregul sfert fiind decorat cu o roletă ondulată și un fier decorativ central dintr-un stil modern. 

Cusătura inițială a acestui In 4to se făcuse în pași mai mărunți, flexibil și fără capitalband cusut, însă odată deteriorată, a fost recusută în cel mai brutal mod: au fost practicate trei șanțuri adânci cu fierăstrăul pentru a îngropa sforile iar fasciculele au fost cusute prin lateral, nu prin centru, străpungând astfel toate cele patru foile și prinzându-le de corzi. Capitalbandul aplicat era unul fals, din mătase sau satin brun îndoit peste o sfoară cu cusături rare și inestetice. 


Volumul era compus din 37 de fascicule de foi numerotate și bănuiesc un fascicul nenumerotat, un minim de 148, din care două erau lipsă. 
După desfacerea cusăturii și curățarea manuală a reziduurilor, am aplicat în jur de 20 de reparații locale, 55 de consolidări de tip gardă pentru a reda rezistența fasciculului în vederea coaserii și 20 de lipiri complete a unor foi desprinse total din fascicul. 
De moment ce ultima coasere fusese cea mai invazivă și cea mai lipsită de eficiență, am ales să nu folosesc găurile de coasere ale acesteia, ci să încerc să refac coaserea originală. 

Forzațul nu a fost lipit (după cum vedem în urma de clei de la prima filă, care ocupa aproximativ 8-9mm din foaie), ci cusut conform stilului epocii prin aripioară și lipit sub scoarță, nefiind articulat blocului de carte prin adeziv. 

Tranșele nu au suferit nicio corecție cu ghilotina, deși linia cărții devia destul de mult de la unghiurile perfecte. Am decis să nu intervin aici în niciun fel lăsând volumul intact și reglând micile diferențe din coasere și montând coperți perfect drepte. De moment ce profilarea forzațului s-a făcut după conturul cărții iar coperta era perfect dreaptă, au rezultat spații de distanțare forzaț-margine relativ inegale, însă acesta este prețul unei restaurări conforme cu normele, însă montată într-o legătură solidă și atrăgătoare. 


Adezivii folosiți au fost strict cei de epocă (clei pap și clei de iepure), iar hârtia folosită pentru forzaț a fost hârtie cu filigran de calitate arhivală, Fedrigoni. Pielea utilizată este vițel tăbăcit semivegetal. 




 Un total de patru matrițe au fost comandate special pentru acest volum, nedispunând de un sert de litere chirilice: două supralibrosuri iconografice tip mandorlă cu Fecioara Maria și Pruncul (unul fiind prea detaliat și fin pentru a fi imprimat în vițel a fost comandat un altul)

 și două titluri, pentru cotor, respectiv față, urmând caracteristicile scrisului din interiorul volumului. 


Atât fața cât și spatele au fost decorate cu un chener liniar dublu simplu și patru imprimari în sec pe colțuri a unei unelte aldine în plin, pentru a echilibra tăria motivelor centrale imprimate în auriu cu simplitate moderată. 

 Cotorul a fost împărțit în cinci câmpuri cu ajutorul a patru nervuri profilate în sec cu aceeași filetă folosită la chenar, titlului fiindu-i rezervat câmpul II.  




Un comentariu: