sâmbătă, 16 septembrie 2017

The Bible, Londra, 1610

Un domn stabilit în Anglia, colecționar de carte veche religioasă, în special biblii, a decis să-mi încredințeze mie unul dintre volumele sale: Biblia în limba engleză, tipărită în Londra în anul 1610 de către Robert Barker, ”tipograf al prea-excelentei Sale Majestăți, Regele” deducem noi, Iacob I al Angliei (King James). 

Poate nu cea mai prețioasă ediție a Bibliei, și nu în cea mai bună stare, clientului respectiv i-a plăcut foarte mult. Și i-a plăcut ce lucrez eu, așa că a decis să o trimită în țară, urmând să o ridice cu ocazia sărbătorilor, personal. 


Volumul nu fusese păstrat extraordinar de bine, coperțile erau recente, din carton simplu, iar cotorul, măcinat demult, fusese înlocuit cu câteva fâșii generoase de bandă adezivă de hârtie. 



Se afla în mâinile celui de-al treilea legător pe puțin. Deși blocul de carte era încă rezistent cusut (doar că nu foarte flexibil), primele foi (o rămășiță de forzaț, pagina de gardă, plină de notații manuscrise și pagina de titlu) erau detașate și lipite pur și simplu una de alta, fie de un legător amator care nu prea știa cum să repare o carte, fie de un legător comercial plătit prea puțin pentru a investi muncă în ea. 


Paginile ferfenițite au fost detașate cu grijă, după desfacerea volumului și curățarea cotorului. Le-am întregit cu hârtie japoneză, le-am împerecheat pe rând, iar acolo unde lipseau pagini pentru a se forma perechi am suplinit două foi care conțineau material adițional: câteva tăieturi dintr-un ziar cu detalii legate de vânzarea prezentului volum de către un anticar și o gravură cu o scenă din Apocalipsă.  

 Clientul a dorit o legătură în piele care să aibă un aer de epocă, de vechi, așa ca am legat-o într-un stil monastic, continental, în piele tăbăcită vegetal vopsită de mine într-o nuanță subtilă de abanos.


Coperta anterioară a fost decorată cu un chenar liniar extern care mărginea un chenar format dintr-un modul decorativ repetat, cu un chenar similar mai mic amplasat în interior (prefigurând un model numit Cambridge Panel) și trei fleuroane dispuse central. 

Coperta posterioară a fosrt mărginită cu un chenar similar, diferența fiind în compartimentarea internă: ceva mai apropiat de panoul Cambridge, chenarul intern se leagă de cel extern cu linii la colțuri, iar interiorul dispune de cinci fleuroane plasate în locurile geometrice relevante (colțuri și centru).

Cartonul a fost dublat la grosime și cioplit pentru a simula tăblițele de lemn iar pielea a fost tratată astfel încât să i se pronunțe grenul natural. La final, am patinat și am învechit coperta prin două metode proprii. 






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu