vineri, 18 iulie 2014

O umilă carte de bucate

Uneori cărțile care se moștenesc din tată în fiu și din mamă în fiică pot fi cele mai valoroase din punct de vedere emoțional, dincolo de valoarea pecuniară, de raritatea ediției sau de materialele tipăriturii. 

Un astfel de volum este volumul de față, o carte de bucate aparținând familiei prietenei mele, însemnând foarte mult pentru părinții ei.


Ca orice carte de bucate, era foarte folosită, adnotată și scrijelită, însă era deasemenea o legătură ieftină, cu termoclei prost și puțin, din care zburau foile pur și simplu, copertele erau detașate și se afla în mare nevoie de vindecare.

Am lăsat-o ceva timp la o parte deoarece nu știam soluția optimă de tratament.

De cusut nu putea fi cusută, nefiind tipărită pe caiete, iar de lipit cu cotor rigid nu prea ar fi fost, deoarece ar fi limitat foarte mult deschiderea.

Din fericire, prietena mea a avut inspirația să-mi facă de ziua mea un cadou foarte util: un pistol de termoclei și un foehn fierbinte, ideal pentru lucrat cotoare.

Sunt împotriva tehnicilor moderne de legare, fiind deosebit de limitate, însă este de înțeles că un legător, indiferent cât de bun ar fi, nu poate face un volum cusut, care să se deschidă complet, dintr-o carte tipărită pe foi volante, lipite cu termoclei.  

Pricipiul de bază este folosirea aceleași metode pentru relegarea oricărui volum. 

Am aplicat, alături de termoclei, încă trei metode de siguranță pentru a ține filele în loc, am rotunjit blocul de carte și am făcut proba deschiderii: flexibilitate maximă!

Odată rezolvată problema încleierii, am montat un forzaț decorativ, pe nuanțe de roșu:

 

Rezultatul final:


O piele ecologică brună, cu textură deosebită care imită vițelul (se înțelege că imită pielea, nu face ca vițelul!)


Cotor monastic, cu bindurile evidențiate cu ajutorul unei filete late. 



Atât spatele cât și fața au câte un chenar decorativ compozit, care imită legăturile de secol 15: câte o bandă formată din aplicarea repetată a aceluiași fier, cu câte o floare în fiecare colț, încadrat de un chenar de linie dublă ne-mitrat (liniile nu se îmbină la 45 de grade, ci continuă după întâlnire până la margini).   


pe spate vor fi imprimate numele posesorilor. 





La  Arta Cărții,fiecare carte este tratată ca o comoară, așa cum o consideră cel care o aduce!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu