miercuri, 20 septembrie 2017

Unelte noi de la Kevin Noakes!

Acestea sunt ultimele unelte produse de Kevin Noakes de la BookBinDesigns pentru mine și doi clienți de-ai mei. 


1. Logo Blessima, o companie cu care colaborez


2. Logo Boîte des Merveilles, alți oameni minunați cu care colaborez fructuos.


3. Una din uneltele reproduse după Legătorul Fugger, a cărui operă o studiez. 


4. A doua unealtă dedicată Legătorului Fugger.


5. Un fleuron de secol XVII


6. Un fleuron de secol XVIII


7-8. Două fleuroane generoase pentru colțuri de factură venețiană.  



sâmbătă, 16 septembrie 2017

The Bible, Londra, 1610

Un domn stabilit în Anglia, colecționar de carte veche religioasă, în special biblii, a decis să-mi încredințeze mie unul dintre volumele sale: Biblia în limba engleză, tipărită în Londra în anul 1610 de către Robert Barker, ”tipograf al prea-excelentei Sale Majestăți, Regele” deducem noi, Iacob I al Angliei (King James). 

Poate nu cea mai prețioasă ediție a Bibliei, și nu în cea mai bună stare, clientului respectiv i-a plăcut foarte mult. Și i-a plăcut ce lucrez eu, așa că a decis să o trimită în țară, urmând să o ridice cu ocazia sărbătorilor, personal. 


Volumul nu fusese păstrat extraordinar de bine, coperțile erau recente, din carton simplu, iar cotorul, măcinat demult, fusese înlocuit cu câteva fâșii generoase de bandă adezivă de hârtie. 



Se afla în mâinile celui de-al treilea legător pe puțin. Deși blocul de carte era încă rezistent cusut (doar că nu foarte flexibil), primele foi (o rămășiță de forzaț, pagina de gardă, plină de notații manuscrise și pagina de titlu) erau detașate și lipite pur și simplu una de alta, fie de un legător amator care nu prea știa cum să repare o carte, fie de un legător comercial plătit prea puțin pentru a investi muncă în ea. 


Paginile ferfenițite au fost detașate cu grijă, după desfacerea volumului și curățarea cotorului. Le-am întregit cu hârtie japoneză, le-am împerecheat pe rând, iar acolo unde lipseau pagini pentru a se forma perechi am suplinit două foi care conțineau material adițional: câteva tăieturi dintr-un ziar cu detalii legate de vânzarea prezentului volum de către un anticar și o gravură cu o scenă din Apocalipsă.  

 Clientul a dorit o legătură în piele care să aibă un aer de epocă, de vechi, așa ca am legat-o într-un stil monastic, continental, în piele tăbăcită vegetal vopsită de mine într-o nuanță subtilă de abanos.


Coperta anterioară a fost decorată cu un chenar liniar extern care mărginea un chenar format dintr-un modul decorativ repetat, cu un chenar similar mai mic amplasat în interior (prefigurând un model numit Cambridge Panel) și trei fleuroane dispuse central. 

Coperta posterioară a fosrt mărginită cu un chenar similar, diferența fiind în compartimentarea internă: ceva mai apropiat de panoul Cambridge, chenarul intern se leagă de cel extern cu linii la colțuri, iar interiorul dispune de cinci fleuroane plasate în locurile geometrice relevante (colțuri și centru).

Cartonul a fost dublat la grosime și cioplit pentru a simula tăblițele de lemn iar pielea a fost tratată astfel încât să i se pronunțe grenul natural. La final, am patinat și am învechit coperta prin două metode proprii. 






miercuri, 13 septembrie 2017

Cartea roasă de șoareci


Când stăpânul nu-i acasă, șoarecii se înfruptă cu nesimțire din cărți. Sunt sigur că era altfel zicala, dar eu vorbesc de cartea de față. Volumul de față a fost restaurat ceva mai demult, anul acesta, însă am încercat să aflu titlul și autorul lucrării, de moment ce nu le-am notat la vremea respectivă, fără succes însă. 

Cartea făcea parte dintr-un lot destul de mare de cărți încredințate de către client laolaltă spre a fi reparate pe cât posibil și legate în piele. Cum restaurarea cerută era maidegrabă menită să întregească volumul și să fie gata în două săptămâni, metodele folosite nu au avut rigoarea și precizia metodelor de restaurare muzeală, însă s-au încadrat întru totul specificului arhival. 

Un colț al cărții, cel spinal-inferior (spre cotor, la vale :D ) era nu numai mâncat de șoareci, ci și viermi-de carte. 


Cum un astfel de gol nu se umple cu ipsos, ci cu reparații atente, am desfăcut filele atent, am întregit paginile rupte și am completat cu o hârtie din fibră de orez golurile. 

Dacă hârtia ar fi fost mult mai groasă, cartea s-ar fi închis strâmb. Dacă hârtia ar fi fost mai subțire, marginile ar fi avut goluri diafane în loc de un mare gol în toată regula. 

Am ales o hârtie cu o treime mai subțire decât foaia originală. Fiecare dintre cele 150 de foi roase a avut câte trei petece de hârtie lipite: unul fix cât golul iar celelalte două puțin mai mari decât golul, de o parte și de alta a găurii. Fiecare gaură având dimensiunea și forma ei, deducem că am croit vreo 450 de bucățele de hârtie arhivală, le-am potrivit pe masa de restaurare, le-am presat, le-am îndreptat, le-am lăsat la uscat, le-am presat din nou pentru a uniformiza grosimea și abia apoi am putut începe munca legătorului obișnuit. 


Din păcate nu a fost timp și pentru tratarea cromatică a completărilor (asortarea culorii cu restul hârtiei) însă odată cusut volumul am refinisat tranșele și le-am refăcut șnitul roșu, cu o patinare atentă pe bază de ceară, pentru a pierde diferența cromatică și a obține un rezultat plăcut. 





Rezultatul final?



marți, 12 septembrie 2017

Cărți bisericești

Pozele de aici le-am făcut diverselor comenzi cu tematică religioasă din ultimele luni. Au fost destul de multe, unora nu am apucat să fac poze din lipsă de timp, altora din neglijență, altora din pricina simplității. 


Consider să le postez deoarece mulți clienți nu știu cum anume doresc să arate cărțile lor la final așa că îmi cer un model pe care deja l-am făcut sau ceva bazat pe el. 

Recent, un client s-a supărat pe mine că nu am făcut un model identic cu ce văzuse el. Deși nu îmi atătase poza. Și deși odată ce mi-a arătat-o, mi-am dat seama că nu era lucrată de mine. 



Cel mai bine, avem modele și ne alegem, dacă nu putem face un drum la atelier :D  (Culorile sau specificațiile sunt între paranteze).


 Carte de rugăciuni. Piele ecologică (Cafeniu).

Canoane. Piele ecologică (Cafeniu)


Comentar cu Psalmi. Piele ecologică (Cafeniu)


Agendă personală preot. Piele ecologică (Bordo)


 Liturghier. Piele ecologică (Bordo)


Molitfelnic. Piele ecologică (Bordo)

 Rugăciuni și Acatiste. Piele veritabilă de capră, cafeniu, patină de vechime.
  Ceaslov. Piele veritabilă de capră, cafeniu, patină de vechime.
Biblia. Piele veritabilă de capră, cafeniu, patină de vechime.


 Istoria Sfîntului Munte Athos. Piele veritabilă de capră, sanguin cu ape întunecate, stil renascentist venețian, patină de vechime.


duminică, 10 septembrie 2017

Psaltire, Brașov, 1849



Aș fi ipocrit să numesc lucrarea de față ”restaurare” deoarece volumul în sine a fost lăsat intact, doar coperta a fost refăcută. 


Unul dintre clienții mei fideli (și foarte încrezători în ceea ce fac din moment ce mi-a încredințat mai multe volume fără a ne fi văzut vreodată față în față) mi-a trimis un mic exemplar bine executat din Psaltirea de la Brașov, din 1949.


Corpul cărții bănuiesc că a fost neatins, sau citit de puține ori, cusătura rezistentă dar inflexibilă și coperta deteriorată. 


De moment ce stilul este unul amator, de început de secol XX, iar corpul cărții, lăsat în pătrat, a fost lipit cu prenadez direct de cotorul din imitație proastă de piele, nu am considerat potrivit să-i restaurez coperta, cum binea considerat și clientul meu, ci să fac una nouă, dar mai potrivită spiritului cărții. 




Blocul de carte a fost eliberat cu grijă din prinsoarea adezivului modern, a fost înlăturată mare parte, redându-i astfel flexibilitatea de deschidere, și a fost rotunjit. 


Am păstrat tranșele întregi, fără a tăia nimic, cum este procedura în cazul cărții vechi, însă am îndreptat colțurile îndoite (urechile-de-câine) și am finisat liniile generale pentru a da un aspect armonios.

Am confecționat coperta din piele de capră tăbăcită vegetal de cel mai înalt grad, vopsită de mine în nuanțe de mahon și stejar
am aplicat un chenar simplu cu câte patru colțare decorative pline în timbru sec pe fiecare scoarță,
o matriță-mandorlă cu Christos Pantocrator în centrul copertei frontale, o matriță cu mănăstirea de unde provine volumul pe spate

iar pe față sub mandorlă și pe cotor, în câmpul II, o matriță cu titlul lucrării în caractere chirilice. 










marți, 5 septembrie 2017

Restaurare: Cartea de rugăciuni a Bunicii

Acum mai bine de  un an, un client mi-a încredințat cinci cărți pentru a le lega în piele, mai toate cu valoare emotională, printre care și cartea de rugăciuni care aparținuse bunicii sale. 


Volumul cu pricina era o cărticică de rugăciuni obișnuită, din colecția Albina, dar aflată într-o stare extrem de precară:  copertele din carton erau fragmentate și saturate de grăsime și praf, prinse cu bandă adezivă 


iar interiorul era și mai și: 


cusătura originală de ață de bumbac subțire fie se rupsese demult, fie rupsese paginile, așa că o fire binevoitoare a decis să lipească fiecare pagină cu scotch. 

Scotch care în timp, cel puțin câteva zeci de ani consider, și-a modificat compoziția, s-a lichefiat și a pătat în profunzime paginile însă a rămas lipit în mare parte. 

A trebui să dezlipesc cu mare grijă scotchul fără a smulge și hârtia, de pe vreo 100 de foi mici și fragile, din hârtie destul de proastă. 


Apoi am luat fiecare pagină din acestea la curățat cu toluen și presare la cald pentru a scoate uleiul care pătase paginile, măsură fără de care foile nu ar fi putut fi lipite din nou. 


Apoi am re-lipit foile rupte într-o singură bucată și acelea le-am re-împerecheat cu foile de care erau prinse (lucru și mai greu din moment ce pe jumătate din ele, numerele paginilor lipseau), le-am presat și cusut într-un volum ce putea fi în sfârșit, răsfoit din nou.



 Volumul a fost apoi îmbrăcat în piele de capră, bordo, în plin, într-un stil simplu dar elegant, care ar fi făcut cinte unei cărți atât de prețuite și citite, dar nu opultentă sau mândră în vreun fel. 



Clientul a fost foarte mulțumit, și nu a fost deloc surprins să afle că am muncit mai mult la acest mic volumaș, decât la celelalte cărți ale domniei sale luate dimpreună. 


Edit:

La cererea ea de a scrie o vorbă-două dacă este mulțumit, pentru secțiunea de testimonial, clientul meu, domnul Matica, a binevoit nu numai să scrie ceva, dar a scris lucruri minunate în urma vizitei la atelier pe blogul personal: